Construit între 1965 și 1973, barajul de la Poiana Uzului a fost primul baraj cu contraforți din România și al doilea de acest tip din Europa — cu contraforți „ciupercă". În spatele lui, râul Uz s-a făcut lac: 334 de hectare de apă, adâncă de până la 90 de metri.
Barajul are 80 de metri înălțime și 500 de metri lungime la coronament, cu o lățime la bază de 74 de metri și o fundație care coboară 40 de metri în stâncă. La picioarele lui funcționează o microcentrală de 5 MW.
Lacul nu e doar frumos — e vital: alimentează cu apă potabilă Dărmănești, Târgu Ocna, Onești și, parțial, Bacăul.
Sub oglinda lacului se află locul fostului sat Poiana Uzului — teatru al luptelor din toamna lui 1916, când Divizia a 7-a română a apărat trecătoarea Uzului: satul a fost pierdut și recucerit în noiembrie 1916. Povestea e spusă pe panoul Monumentului Eroului Necunoscut de lângă Sălătruc — la ~20 de minute de mers pe jos de Cabana Marisa, o plimbare care merită făcută.
Lacul Poiana Uzului e un loc îndrăgit de pescarii sportivi și figurează în lista ANPA a zonelor de pescuit recreativ — ai nevoie de permisul ANPA și carnetul AJVPS Bacău. Detalii pe pagina de pescuit.
Apele liniștite ale lacului sunt perfecte pentru o tură cu SUP-ul sau caiacul — echipamentul îl găsești la Cabana Marisa, la coada lacului.
De pe coronament se deschide toată valea; toamna, versanții se aprind în galben și aramă, iar dimineața ceața urcă de pe apă. Cele mai bune ore de fotografiat: răsăritul și ultima oră înainte de apus.
Din Dărmănești, urmezi DJ123 spre vest, pe valea Uzului; barajul apare după câțiva kilometri de serpentine prin pădure. De la baraj, drumul continuă pe malul lacului până la coada lui, în Sălătruc — unde e și Cabana Marisa, la ~10 minute de mers cu mașina de baraj.
Cabana Marisa e la capătul lacului, cu terasă spre apă — locul din care explorezi toată Valea Uzului.