Dărmănești

Așezat între râurile Trotuș și Uz, la poalele Munților Nemira, Dărmăneștiul e stațiune turistică de interes local din decembrie 2022. Are 14.539 de locuitori, o gară, un drum național (DN12A) — și o istorie scrisă din 1546.

Puțină istorie

Prima atestare documentară datează din 1546, într-un act întărit de Petru Rareș. Numele pârâului Uz vine de la uzi, un popor migrator, iar toponimele din zonă — Comănești, Dărmănești — păstrează urme cumane. Localitatea a devenit oraș în 1989.

Monumente istorice

• Palatul (Castelul) Știrbei — Str. Dumbravei 21; sfârșitul sec. XIX, monument de categoria A.
• Complexul de instalații hidraulice Boiștea — dârstă, piuă și vâltoare din sec. XIX–XX, tehnică populară pe apă.
• Moara de apă Hazaparu — Str. Morii 2.
• Biserica de lemn „Sf. Nicolae" — Str. Măguricei 11, ridicată în 1808.
• Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului" — Plopu, 1795.
• Biserica de lemn „Sf. Voievozi" — Lapoș, 1813.

Alte locuri de văzut

• Muzeul în aer liber al Primului Război Mondial — în fața Primăriei.
• Biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel" și izvorul „Izvorul Tămăduirii".
• Schitul „Sf. Efrem Sirul" — loc de liniște, recomandat și de gazdele cabanei.
• Monumentul Eroului Necunoscut — pe valea Uzului, lângă Sălătruc, la 1,4 km (~20 de minute de mers pe jos) de Cabana Marisa. O cruce veche de stejar, restaurată în beton, și un panou care povestește luptele din toamna lui 1916 de pe Valea Uzului: aici, Divizia a 7-a română a apărat trecătoarea Uzului, iar satul Poiana Uzului — aflat astăzi sub apele lacului — a fost pierdut și recucerit în noiembrie 1916. Luptele de pe văile Trotușului și Uzului au costat viața a 51 de ofițeri și 4.092 de ostași români.
• Biserica „Sf. Gheorghe" din Poiana (1762–1777).